05 October, 2007

indemnizatia pentru cresterea copilului

Diverse guverne au stabilit diverse metode de a acorda o indemnizatie pentru cresterea copilului care sa corecteze nedreptatile sociale anterioare...
Acum indemnizatie pentru cresterea copilului are o valoare fixa indiferent de valoarea (sau durata) contributiei parintilor la asigurarile sociale.
Pe un alt forum s-au emis pareri cum ca si asta ar fi injust...

Eu nu consider asta o politică egalitaristă cu efecte perverse în societate stimuland familii să trăiască doar din alocație

Eu consider ca astfel se respecta principiul egalitatii de sanse: Statul acorda pentru cresterea FIECARUI copil aceeasi indemnizatie, indiferent de suma cu care parintii acestuia au contribuit la asiguratile sociale.
Doina spunea:
sunt perfect de acord cu tine în ceea ce privește principiul egalității de șanse. tocmai de aceea trebuie să asiguri un minim suficient aplicabil indiferent de salariu. în același timp însă dacă nu încurajezi și femeile care câștigă bine...

Raspund aici:
Intre "principiul egalitatii de sanse" si " daca nu incurajezi" exista o contradictie...
Nu poti pretinde egalitatea de sanse si in acelasi timp sa incurajezi o femeie de cariera sa faca un copil dupa ce va fi avansat indeajuns in cariera si in varsta - asa incat cu nivelul salarial atins, eficienta contributiei sale la asigurarile sociale sa-si atinga maximul...

Ma gandesc ca incurajarea natalitatii s-ar putea face prin alte mijloace: de exemplu iesirea la pensie mai devreme cu 1 an (sau mai multi?) pentru fiecare copil..

3 comments:

Anonymous said...

1. nu văd contradicția între egalitatea de șanse și încurajare pentru că practic statul acordă fiecărui copil o șansă egală, dar în același timp părinții care oferă mai mult statului primesc mai mult. încurajarea asta nu încalcă principiul egalității de șanse
2. propunerea cu ieșirea la pensie mai devreme nu văd cum poate ajuta. atunci copiii sunt mari și practic nu există o influență directă între ieșirea la pensie și creșterea copiilor
3. argumentul meu e că România în momentul de față se confruntă cu o criză demografică, dar nu există încă politici publice care să identifice soluții. eu susțin asta cu alocația diferențiată pentru că e un lucru pe care îl observ în jurul meu. foarte puține dintre colegele sau prietenele mele se gândesc la perspectiva unui copil de frica faptului că își pierd salariul și nu vor avea bani suficienți să îl întrețină. așa că preferă să strângă bani o perioadă ca să poată întreține un copil. aici ar mai trebui adus în discuție și un alt subiect. în ce măsură atunci când lucrezi în mediul privat ai siguranța că dacă faci un copil mai ai un loc de muncă la care să te întorci? știu că la nivel teoretic așa e, dar și se pune în vedere la angajare că nu e de dorit să ai copii. cu asta cred că mai începem o discuție captivantă :)

tudor said...

Egalitatea de sanse ar trebui aplicata copiilor. Daca pentru ingrijirea unuia statul aloca mai mult decat altuia atunci statul incalca acest principiu.(chiar si pentru cauze care tin de contributiile parintilor).

Metodele de rezolvare a crizei demografice inseamna (fara a reduce la) metode de a crea avantaje familiilor cu copii fata de familiile fara copii. Dintre aceste metode, eu le-as selecta pe acelea care creaza aceleasi avantaje fiecarei familii: de exemplu redurecerea vastei de pensionare...
Evident nu exista o influenta directa, insa indirect efortul de a fi crescut un copil e rasplatit prin plata a inca 1 an de pensie de stat...

Un sistem perfect liberal este acela in care ajutorul pentru cresterea unui copil este zero...
Restul (cele care acoda alocatii pentru cresterea copilului) sunt sisteme de protectie sociala. Se pune problema cat de echitabile social sunt acestea: daca fiecarui copil i sa aloca o aceeasi contributie atunci putem vorbi de un sistem social echitabil...
Ramane in sarcina guvernului sa stabileasca cuantumul acestui ajutor: un guvern de stanga (social) va aloca a un ajutor mai mare si implicit impozite/taxe mai mari, etc.
Daca alocatia e proportionala cu contributia intrebarea este: cu care contributie:
- contribuia mamei la CAS pana la momenetul nasterii?
-contributia mamei pana la vasta pensionarii? Evident asta pare mai echitabil insa e imposibil de determinat...
- contributia intregii familii??? Pentru care perioada???
Greu de gasit o formula social-echitabila...

Spaimele angajatorilor (si a angajatelor) sunt datorate in principal de costul (usurinta) inlocuirii mamei care alege sa isi creasca un copil...

In fine, politicile demografice cu aplicabilitate pentru "colegele si prietenele mele" au un efect extrem de limitat... Ar trebui sa ne inchipuim efectele acestor politici asupra copiilor si chiar nepotilor nosti pentru a estima eficienta lor...

tudor said...

In alta ordine de idei m-am gandit sa-mi fac o firma (si o fundatie) pentru taiat frunze la caini.
Angajez tinere viitoare mame pe niste
salarii imense (de exemplu 10 mii RON), dupa un an vor deveni mame si vor primi gratis de la stat niste indemnizatii imense (de exemplu 8.5 mii RON) timp de 2 ani. Beneficiu dupa 3 ani: 84 mii RON / angajat. Gasim o metoda sa-l impartim “frateste” prin intermediul fundatiei.
Buna ideea? Ramane legea in vigoare macar 3 ani?